Grădină

Plante în ghiveci în aer liber


Plante în ghiveci în aer liber


Plantele din ghivece în aer liber sunt specii de plante folosite cu funcția principală de înfrumusețare a grădinii, făcând-o mai vie, veselă și colorată, transformând propriul spațiu verde într-un colț exclusiv și frumos de relaxare și pace. Acest lucru este posibil datorită plante exterioare cultivabile în ghivece. Acestea sunt, în general, vaze de dimensiuni medii, care sunt plasate în terase, balcoane sau în zone închise ale grădinilor, cum ar fi tăierea paturilor cu flori sau pentru umplerea borcanelor ornamentale. Pe baza gusturilor dvs. și a condițiilor climatice ale locului unde locuiți, puteți alege dintr-o gamă largă de specii, cele mai potrivite pentru contextul în care vă aflați. Printre acestea se numără: plante erbacee, arbuști, plante cataratoare, plante cu flori, plante perene.

Primula


Este o plantă erbacee în aer liber, perenă, ornamentală.
Are tulpini de lungime medie, cu o consistență erbacee și o culoare verde deschis.
Frunzele sunt ovale și alungite, de consistență globulară, cu o marjă continuă, de o culoare verde strălucitoare, cu vene evidente.
Florile sunt inflorescențe umbrele sau cluster, înfășurate în bracte, cu petale cărnoase, catifelate, cu culori intense și vii, adesea în două culori.
Gradările cromatice variază de la alb la galben la roz până la roșu la violet.
Înflorirea începe în februarie și continuă pe tot parcursul primăverii.
Fructele sunt capsule mici.
Necesită un sol ușor, fertil, cu o componentă acidă medie, bine drenat datorită adăugării de nisip.
Necesită expunere la soare, deși de preferință nu directă, deoarece căldura excesivă ar putea deteriora petalele.
Trăiește bine chiar și în climat rece, iar temperatura ideală nu trebuie să depășească 15 grade.
Trebuie udat adesea, în fiecare zi în timpul sezonului cald, pentru a scădea în lunile mai răcoroase.
Fertilizarea este recomandată cel puțin de două ori pe lună, cu îngrășăminte lichide bogate în azot, fosfor și potasiu.

Violet violet



Este o plantă erbacee ornamentală perenă.
Prezintă tulpini erbacee parțial prostrate, care variază înălțimea între 10 și 20 cm.
Frunzele sunt mici, rotunjite și de formă ovoidală, cu o culoare verde intensă.
Florile sunt lipsite de claritate, foarte parfumate și cu o culoare violetă caracteristică; au petale rotunjite și bine separate.
Necesită un sol fertil, moale, bine drenat și foarte ușor, posibil îmbogățit cu nisip și turbă.
Preferă locurile care nu sunt foarte expuse la lumina soarelui și foarte proaspete, deoarece se dezvoltă mai bine la umbră.
Trebuie udat regulat, dar nu excesiv, pentru a evita înmuierea rădăcinilor extrem de delicate.
Se recomandă fertilizarea cu îngrășăminte lichide sau cu gunoi de grajd matur cel puțin la fiecare două luni.

TULIP



Este o plantă cu flori erbacee.
Are tulpini lungi, drepte, de culoare verde închis.
Frunzele sunt lanceolate, înguste și cu inserție alternativă, sunt acoperite cu o patină ceroasă și au o culoare verde intensă.
Florile au o corolă cu petale bine separate, rotunjite sau arcuite în funcție de soi, cu culori vii care se transformă de la alb la galben la roșu la violet.
Sunt parfumate intens și plăcut.
Necesită un sol de bază, care nu este argilos, bine drenat, bogat în materiale organice.
Preferă zonele însorite, dar nu expunerea directă la soare, ceea ce ar putea provoca uscarea prematură.
Se teme de frig și de curent.
Trebuie udat frecvent, dar fără a uda vasul prea mult pentru a evita stagnarea apei.
Fertilizarea este recomandată de îngrășăminte cu eliberare lentă specifice plantelor cu flori.

Busuioc cerbilor



Este o plantă erbacee de catarare externă.
Are rizomi cu tulpini pătrate care au o înălțime de până la 70 cm, cu un model întins sau erect și ramificat, de o culoare verde intensă.
Frunzele sunt ovale, acoperite cu jos, cu o margine dințată și cu inserție opusă.
Florile sunt adunate în inflorescențe și au o corolă tubulară cu 5 dinți apicali, roz tendința spre violet.
Nu sunt foarte spectaculoase, dar înflorirea durează mult timp.
Necesită un sol moale și bine drenat, fertil și poros, de preferință îmbogățit cu humus, cu un pH neutru sau acid, fără componentă de argilă.
Preferă climatele blânde (nu trăiește dacă temperatura este mai mică de 15 grade) și expunerea indirectă la solar.
Trăiește bine chiar și în zone umbroase.
Trebuie udat din abundență.
Se numește „plantă potasofilă”, deoarece are nevoie de cantități mari de potasiu în îngrășăminte pentru fertilizare, combinate cu fosfor și azot.

Afelandra



Este o plantă erbacee ornamentală.
Prezintă tulpini de consistență cărnoasă, de culoare închisă, înălțime de 50-60 cm.
Frunzele sunt foarte mari, strălucitoare, ovale, variind de la verde deschis la verde închis, cu vene albe sau galbene.
Florile au formă tubulară și sunt adunate în inflorescențe cu galben sau portocaliu.
Necesită un sol ușor, fertil și bine drenat, îmbogățit cu turbă și nisip.
Trebuie adăpostit în zone foarte luminoase, chiar dacă nu este expus direct la lumina soarelui; se teme de frig și temperatura ideală este între 18 și 27 de grade.
Apa trebuie udată în mod regulat, fără a înmuia vreodată pământul, pentru a evita stagnarea apei.
Este recomandabil să pulverizați părul ca alternativă la irigare.
Fertilizarea trebuie repetată cel puțin la două săptămâni, de preferință cu îngrășământ lichid bogat în substanțe minerale.
În mod alternativ, puteți utiliza îngrășământ animal.